Review: Spider-Noir

Ceva nou din universul Spider-Man? Da, te rog!

Nu cu mult timp în urmă, aflam că cei de la Amazon ne pregătesc un nou serial din universul Spider-Man, și nu orice serial și nu orice Spider-Man, ci Spider-Noir, interpretat chiar de Nicolas Cage.
Puțin sceptic la început, nu neapărat din cauza personajului, ci mai mult prin prisma actorului care îl interpretează, Nicolas Cage (e genul de actor hit or miss, are câteva filme bune, dar în general a acceptat să joace în foarte multe filme de duzină, filme slabe), nu eram sigur dacă se va ridica la nivelul așteptărilor. Posibilitatea de a vedea serialul atât în format color, cât și în format alb-negru mi-a stârnit interesul, iar primul trailer chiar mi-a dat încredere că va fi un serial bun. Rămânea, așa cum am zis puțin mai devreme, acea necunoscută despre felul în care va livra actorul principal.

Serialul începe încet, dar nu atât de mult încât să te facă să renunți. Prezintă destul de bine personajele și te introduce în poveste. Vedem un Spider-Man, pe numele lui Ben Reilly, trecut cu bine de prima tinerețe, un Spider-Man care pare că a renunțat la viața de erou și se concentrează să își câștige existența ca detectiv particular într-un New York al anilor '30. O vedem pe Janet, secretara lui Ben, care pare să fie singura care îl ține cu picioarele pe pământ și îi amintește constant că afacerea lui de detectiv merge prost. Cat Hardy, o cântăreață de club de noapte cu aer de femme fatale, apare rapid ca unul dintre personajele-cheie ale serialului și devine motorul principal al investigației lui Ben. Robbie Robertson, jurnalist ambițios și unul dintre puținii prieteni ai lui Ben, oferă o perspectivă optimistă care contrastează cu cinismul protagonistului.

La capitolul villains, serialul îl poziționează rapid pe Silvermane drept marele cap al mafiei newyorkeze și principala amenințare din umbră, un Kingpin al universului prezentat de Amazon. În același timp, îl cunoaștem pe Flint Marko, versiunea Spider-Noir a lui Sandman, un personaj mult mai tragic și mai nuanțat decât simplul villain din benzile desenate, pe brutalul Tombstone și pe excentricul Megawatt. Fiecare se integrează natural în atmosfera de film noir, fiind mai degrabă gangsteri și oameni ai străzii decât supervillains în sensul clasic al universului Marvel.

Ceea ce diferențiază însă Spider-Noir de alte producții recente Marvel este atmosfera. Serialul îmbrățișează complet estetica noir și nu se sfiește să o pună în centrul experienței. Străzile întunecate ale New York-ului, cluburile de jazz, corupția care pare să fi infectat fiecare colț al orașului și dialogurile specifice genului contribuie la crearea unei identități proprii. Nu avem parte de un serial cu explozii la fiecare cinci minute sau de un festival de efecte speciale, ci de o poveste care preferă să își construiască tensiunea treptat.

O mențiune specială merită și alegerea de a oferi posibilitatea vizionării în format alb-negru. Deși poate părea un simplu artificiu de marketing, în practică funcționează surprinzător de bine și contribuie la autenticitatea experienței. Dacă aveți ocazia, merită încercate măcar câteva episoade în această variantă.

Cât despre Nicolas Cage, pot spune că temerile mele inițiale s-au dovedit nefondate. Actorul livrează exact genul de interpretare de care avea nevoie personajul: un Ben Reilly obosit, deziluzionat și măcinat de greșelile trecutului, dar care încă păstrează undeva în interior dorința de a face ceea ce este corect. Nu este o interpretare spectaculoasă în sensul clasic al cuvântului, însă este una potrivită și credibilă pentru tonul serialului.

Povestea se dezvoltă într-un ritm echilibrat. Misterul principal este suficient de interesant încât să te facă să urmărești episod după episod, iar serialul reușește să ofere informații noi fără să îți dea impresia că trage de timp. Există câteva momente previzibile și unele personaje secundare care nu primesc aceeași atenție ca protagonistul, însă acestea nu afectează semnificativ experiența generală.

Per total, Spider-Noir este una dintre cele mai interesante adaptări ale universului Spider-Man din ultimii ani. Nu încearcă să copieze succesul filmelor MCU și nici să transforme personajul într-un supererou modern plin de glume. În schimb, oferă o abordare matură, întunecată și surprinzător de bine realizată a unui personaj pe care credeam că îl cunoaștem deja.