Review: Call of Duty: Modern Warfare 4

După Modern Warfare 3 (2023) și o campanie cel puțin dezamăgitoare, părea că seria o va lua în jos. Singura speranță stătea în numele studioului din spate: MW3 a fost făcut de Sledgehammer Games, iar Modern Warfare 4 a revint la Infinity Ward, cei care au pornit tot acest reboot. Ei bine, spre bucuria mea, campania din Modern Warfare 4 nu doar că s-a ridicat la nivelul așteptărilor, ci le-a și depășit.

Fără să dau spoilere majore, povestea ne întoarce la personajele pe care deja le cunoaștem foarte bine. John Price este acum considerat fugar după evenimentele de la finalul MW3, iar pe urmele lui sunt Ghost și Gaz, vechiul său partener. Price nu mai are pe cine să se bazeze, așa că se aliază cu Valeria Garza (MW2) în încercarea de a destrăma Konni, gruparea de ultranaționaliști ruși condusă de nimeni altul decât Makarov (or is it?).

Mads Mikkelsen, cireașa de pe tort

O surpriză printre personajele-cheie ale poveștii a fost prezența lui Mads Mikkelsen, care îl interpretează pe „the Archer”, antagonistul principal al jocului. Nu vreau să intru în detalii despre rolul lui, pentru a nu strica experiența, dar pot spune că este efectiv cireașa de pe tort. Are prezență în fiecare scenă în care apare, iar mocap-ul face ca fiecare privire și fiecare replică să conteze.

Două narative și multe schimbări de perspectivă

De data aceasta avem două narative. Dacă în prima narativă avem parte de povestea lui Price, în cea de a doua avem de-a face cu un război între Coreea de Nord și Coreea de Sud, lucru care mi-a căzut foarte bine. Eram puțin sătul de eternul conflict SUA–Rusia sau SUA–China, deși nici aici nu am scăpat chiar cu totul de el.

Odată cu aceste două fire narative vin și foarte multe schimbări de perspectivă și de timeline. Vedem povestea din prisma mai multor personaje: de la Park Hyun-Jun, un soldat sud-coreean pe care îl controlezi cel mai mult pe durata campaniei și care este personajul principal al frontului dintre cele două Corei, la John Price, cu care joci narativa în care vânezi Konni, și până la perspectiva liderului Coreei de Nord sau chiar a unui soldat din armata acestuia.

Deși toate aceste perspective sunt foarte interesante, trecerile de la o misiune la alta, atât ca timeline, cât și ca personaj, m-au amețit puțin. Am fost destul de confuz și abia pe la jumătatea campaniei cred că am înțeles suficient cât să pot ține pasul. Nu este neapărat un minus care strică experiența, dar e bine să știți dinainte că primele ore cer puțină răbdare.

Stranded și Counter Attack

Un lucru care mi-a plăcut foarte mult este misiunea Stranded, în care ai parte de o sesiune lungă de joc într-o hartă open world pe teritoriul Coreei de Nord. Ai de îndeplinit diferite obiective, de descoperit tot felul de secrete și de eliberat outpost-uri. Tot timpul petrecut aici mi-a amintit de Ghost Recon Wildlands.

Și aici vine partea puțin dureroasă. Cred că misiunea ar fi fost mult mai enjoyable dacă îți oferea posibilitatea de a controla un squad. În schimb, pe aproape tot parcursul ei (cu mici excepții) ești singur, iar fiind o misiune care durează considerabil, mai ales dacă vrei 100% completion, ajungi să te simți destul de singuratic și pe alocuri să te plictisești. Dacă ar fi preluat din Wildlands acea parte cu coechipieri controlați de AI cu care să îți îndeplinești obiectivele, din punctul meu de vedere ar fi fost mult mai interesantă.

O altă misiune care mi-a plăcut, prin prisma paralelei cu Debarcarea din Normandia, este Counter Attack. Chiar la începutul ei debarci de pe mare pe o plajă pentru a recuceri orașul și, exact ca în D-Day, ești întâmpinat de o rezistență foarte mare. Indiferent dacă paralela a fost sau nu intenționată, am apreciat-o foarte mult.

Vizual și audio: aproape fotorealist

Pe partea de vizual și audio, jocul excelează. Cutscene-urile sunt superb realizate, mocap-urile arată bestial (mai ales la Mads Mikkelsen), iar tensiunea și exploziile dramatice, de care ar fi mândru și Michael Bay, fac atmosfera să fie exact ceea ce trebuie pentru o asemenea poveste.

Chiar din prima misiune, în care intri într-un market să cumperi câteva lucruri, ești lovit de realismul și calitatea imaginii. Produsele de pe raft și tot magazinul sunt aproape fotorealiste. La fel, misiunile prin Coreea de Nord și prin palatul conducătorului suprem sunt extrem de bine realizate. Eram aproape convins că vorbim aici de o implementare DLSS 5, așa că mare mi-a fost surpriza când am văzut că jocul nu a venit cu DLSS 5, ci cu DLSS 4.5. Sunt curios să văd ce diferență ar face noul DLSS, în contextul în care mie jocul mi s-a părut deja aproape fotorealist în multe situații.

Performanță bună, cu o decizie bizară

Din punct de vedere al performanței, jocul pare destul de bine optimizat. Au fost foarte puține momente în care am văzut drop-uri în timpul gameplay-ului. În schimb, în timpul cutscene-urilor am simțit de câteva ori trecerea de la 120 fps în gameplay la 30 fps în cutscene și apoi înapoi la 120 destul de brusc și simțeai efectiv cum totul pune frână. Nu cred că e ceva ce un patch în viitorul apropiat nu poate rezolva.

Există însă un lucru pe care sincer nu îl înțeleg. Mi-aș fi dorit să joc totul la ultra, cu Ray Tracing, însă nu aveam cum, pentru că activarea acestei opțiuni venea la pachet cu dezactivarea DLSS. Este primul joc în care am întâlnit această limitare, iar deși cei de la Infinity Ward au explicat că au făcut asta pentru o performanță și o fidelitate mai bune, refuz să accept acest argument. Mi se pare o decizie cel puțin bizară.

Concluzie

Overall, campania din Modern Warfare 4 m-a impresionat și m-a ținut lipit de calculator până la deznodământ. De la reboot-ul seriei, campania din MW (2019) mi s-a părut excepțională și nu credeam că va mai fi egalată. Ei bine, afirm și recunosc că Modern Warfare 4 este cel puțin la fel de bun.

Durata este exact cât trebuie, nu este o campanie scurtă, dar nici nu ajungi să te plictisești. Faptul că are două narative care, evident, se intersectează la un moment dat este un lucru binevenit, iar elementele noi, inclusiv acea misiune open world, mi-au dat o stare de campanie fresh.

Vom avea un Modern Warfare 5? Nu știu. Un fir narativ este lăsat acolo pentru o continuare și sper din tot sufletul ca ea să existe. Un lucru este cert, modul DMZ este în momentul de față "continuarea" campaniei din Modern Warfare 4, iar cei de la Infinity Ward au confirmat că, cel puțin pentru o perioadă, acolo vom întâlni și personaje cu care suntem deja obișnuiți. Rămâne de văzut în ce măsură și cum continuă această poveste.