REVIEW: Evil Dead Burn - Mai mult gore decât horror

Cei de la New Line Cinema și Sam Raimi revin în 2026 cu Evil Dead Burn, cel de-al șaselea film din celebra serie Evil Dead. Recunosc că nu sunt cel mai mare cunoscător al francizei. Nu am văzut filmele clasice, iar primul meu contact cu universul creat de Sam Raimi a fost Evil Dead Rise din 2023, film care, dacă mi-l amintesc bine, mi-a plăcut mai mult decât această nouă producție.

Evil Dead Burn folosește toate elementele care au făcut seria celebră de-a lungul anilor. Avem Necronomicon, cunoscut și drept The Book of the Dead, cartea care transformă oamenii în Deadites, demonii emblematici ai francizei. Gore-ul este prezent din plin, la fel și sângele, mutilările și scenele extrem de violente. Dacă sunteți familiarizați cu seria, probabil exact asta vă așteptați să vedeți și exact asta veți primi.

Problema mea nu a fost niciodată cantitatea de sânge, ci felul în care filmul își construiește povestea. Sunt foarte multe momente care, în 2026, au devenit simple clișee ale genului horror. Mai mult decât atât, în mijlocul celor mai tensionate secvențe, filmul introduce câteva momente cu tentă comică pe care, sincer, nu le-am înțeles deloc. Nu mi s-au părut amuzante și nici nu am simțit că își au locul. Din contră, singurul lor efect a fost să mă scoată din atmosfera apăsătoare pe care filmul încerca să o construiască.

Filmul începe exact așa cum te-ai aștepta de la un horror clasic: două personaje pescuiesc singure pe un lac aflat în mijlocul pustietății. Este genul de introducere pe care am văzut-o de zeci de ori și care nu mai reușește să surprindă pe nimeni. După această scenă facem rapid cunoștință cu adevărații protagoniști și cu povestea pe care o vom urmări în următoarea oră și cincizeci de minute.

Alice, interpretată de Souheila Yacoub, este personajul principal. După ce soțul ei, Will (George Pullar), moare într-un accident de mașină pe cât de misterios, pe atât de tragic, aceasta încearcă să găsească alinare în familia soțului. În schimb, descoperă o familie care nu a acceptat-o niciodată și care o consideră responsabilă pentru moartea lui Will.

Nu trece mult până când puterea Necronomiconului își face simțită prezența. Și aici apare încă un clișeu pe care l-am remarcat imediat: o voce misterioasă începe să rostească incantații într-o limbă veche – probabil latină – iar iadul se dezlănțuie. Rând pe rând, membrii familiei sunt transformați în Deadites, iar singura speranță pare să fie un pumnal despre care aflăm că este singura armă capabilă să învingă demonul care îi controlează.

Există însă și o scenă pe care pur și simplu nu am înțeles-o. Personajul Edgar, interpretat de Erroll Shand, își omoară propriul câine folosind o furculiță. Din punctul meu de vedere, este o scenă complet gratuită, care nu aduce absolut nimic poveștii. Singura explicație pe care o găsesc este că realizatorii au încercat să șocheze publicul și să creeze controverse. Pentru mine nu a funcționat, ci a părut doar o scenă introdusă de dragul șocului.

În momentul în care acțiunea ajunge la intensitatea maximă și filmul începe să livreze exact ceea ce promite, adică mutilări, gore și haos, apar din nou acele momente comice. Un exemplu este scena în care o femeie în vârstă, complet ruptă de ceea ce se întâmplă în jurul ei, urcă încet la etaj cu un lift destinat persoanelor cu dizabilități, în timp ce totul se oprește pentru câteva secunde și auzim doar scârțâitul liftului. Poate că intenția a fost să destindă atmosfera, însă pentru mine a avut exact efectul opus. Filmul reușise să mă introducă într-o stare de tensiune, iar astfel de secvențe nu au făcut decât să o distrugă.

Finalul nu este deloc surprinzător. Alice găsește pumnalul, reușește să învingă demonii și scapă cu viață din întreaga experiență.

Per total, Evil Dead Burn este, din punctul meu de vedere, un film mediocru. Scenele gore și ritmul alert ar fi putut transforma această producție într-un horror foarte reușit, însă scenariul nu este suficient de solid. Lipsa unor jump scare-uri memorabile și introducerea repetată a momentelor comice îl împiedică să devină mai mult decât un simplu film gore.

Nici interpretările actorilor nu sunt extraordinare, deși aici sunt ceva mai indulgent. Nu cred că merge cineva la un film Evil Dead așteptând prestații demne de Oscar. În schimb, scenariul are câteva probleme evidente. Sunt personaje care dispar complet din acțiune minute bune, ca și cum în casă nu s-ar desfășura un adevărat măcel, doar pentru a reapărea câteva minute mai târziu fără nicio explicație. Au fost momente în care îmi imaginam actorii ieșind pur și simplu din cadru, așezându-se pe un scaun lângă platou și revenind când regizorul le spunea că este din nou rândul lor.

Din punct de vedere vizual, filmul arată decent, însă nu impresionează. Nu pare o producție cu un buget foarte mare, iar decorul este unul cât se poate de clasic pentru gen: o casă veche, izolată, în mijlocul pustietății. Pentru că suntem în 2026, avem și câteva cadre filmate cu drona, dar sincer am avut impresia că au fost introduse doar pentru că... se putea.

Dacă sunteți fani ai seriei Evil Dead, sunt șanse mari ca Evil Dead Burn să vă ofere exact ceea ce vă doriți și să plecați mulțumiți din sală. Dacă, în schimb, sunteți doar fani ai filmelor horror, s-ar putea să aveți aceeași impresie ca mine. Evil Dead Burn este mai degrabă un festival de gore decât un horror care reușește să te sperie cu adevărat.

Nu îl pot recomanda ca fiind un film pentru care merită neapărat să mergeți la cinema. În schimb, cred că este o alegere foarte bună pentru o seară petrecută acasă, după ce va ajunge pe platformele de streaming.